Text critic/Critical text
The set of
snails that floods the space, the boundary between the transfixed visible and
the animation beyond the space-time curtain, locate the cognitive permutations
that operate with the levo-dextrogira monad snail in the suave field of
pictorial poetics.
Cristian
Ferkel plastically evokes through the conceptual operand SNAIL in fact the
compact component of the cone geometry wrapped by the axiality of the little coronotip
which represents the past, the larger represents the present and the wet
visceral part seem to palpate the bottomless outline of the vector field before,
outside the shell spirals.
The mute
language snail, the snail image, the green tongue snail, the snail snail, the
journey into the slow universe, braked up to inertia, the snail non-snail
becomes an atom of the generative algorithms by which the author invites us
with an amazing accuracy to the spectral polychrome show which becomes
unctuous, sensorial, having the fleeting allure that animates the duplicitous
symbolism of the frozen flow.
The snail,
slowed being, centripetal centrifugal paradox, captured in the volute of the
hypnotic vertigo, cavitary fragile shell, the sinuous outflow propped in the
landscape of the chalk house, transcendental becoming of the mute whirlpool of
the “glossolalie” that sweeps the curvilinear
wall of spectral gelatin, at the somber border of M to K after the snails.
Dr.Gabriel Kelemen
"Suita melcilor ce inundă spaţiul, graniţa dintre vizibilul încremenit şi animarea de dincolo de cortina spaţio-temporală, situează permutările cognitive ce opereză cu monada melc levo-dextrogiră în câmpul suav al poeticii picturale.
Cristian Ferkel evocă plastic prin operandul conceptual MELC în fapt componenţa compactă a geometriei conului împachetată prin axialitatea coronotipului mic trecut mare prezent iar partea umed viscerală palpând parcă conturul insondabil al câmpului vectorial de dinaintea, de dinafara cochiliei spirale.
Melcul limbă mută, melcul chip, melcul verde limbă, melcul melc, călătoria în universul lent, frânat până la inerţie, melcul nemelc devine atom al algoritmilor generativi prin care cu uimitoare acribie autorul ne invită la spectacolul spectral policrom ce devine onctuos, senzorial, având alura fugară ce animă simbolismul duplicitar al curgeri încremenite.
Melcul, fiinţă încetinită, paradox centripet centrifug, capturat în voluta vertijului hipnotic, cochilie cavitară fragilă, curgerea simuoasă proptită în peisajul casei de cretă, devenire transcedentală a turbionului glosolaliei mute ce inundă curbiliniu zidul de gelatină spectrală, la graniţa funestă a lui M spre K de După melci."
Dr.Gabriel Kelemen
